Atunci când comunicăm în limba maternă, de obicei nu ne gândim la ceea ce vrem să spunem. Folosim cunoștințele acestui limbaj în mod inconștient. Când învățăm o a doua limbă însă, dezvoltăm un tip foarte diferit de înțelegere.
Gramatica reprezintă fundația solidă pe care se construiește limbajul. Se află în centrul comunicării vorbite și scrise și ne permite să fim înțeleși într-un mod clar de către ceilalți.
Cu toate acestea, lecțiile de gramatică pot fi adesea percepute ca fiind negative și împovărătoare. Din păcate, mulți profesori de limbi străine au tendința de a preda gramatica în mod deductiv, aderând dogmatic la principii care erau populare cu decenii în urmă. Cursanților li se spune să memoreze regulile gramaticale, ceea ce provoacă sentimente negative de participare pasivă. Acești cursanți nu reușesc, de obicei, să comunice eficient și spontan în afara clasei, deși au cunoștințe considerabile despre regulile gramaticale.
Există un citat celebru al lui Winston Churchill în care a afirmat că: „Personal, sunt întotdeauna gata să învăț, deși nu îmi place întotdeauna să fiu învățat”. Acesta este modul în care mulți dintre studenții noștri văd învățarea și dezvoltarea.
Pe de altă parte, o altă abordare populară subliniază importanța interacțiunii semnificative, care oglindește procesul de achiziție a limbajului, prin care copiii învață prima limbă. Cel mai evident dezavantaj al acestei tehnici de predare este că, de obicei, cursanții nu își comunică corect mesajul, deoarece multe caracteristici gramaticale nu pot fi predate fără instrucțiuni explicite. În plus, cursanții adulți au timp limitat pentru a dobândi o a doua limbă străină.
Proiectul TGSC se adresează profesorilor de L2. Scopul principal al proiectului este de a arăta profesorilor cum să facă tranziția lină între o etapă de învățare, în care o nouă regulă gramaticală este doar înțeleasă, și o etapă mai avansată, în care regulile gramaticale pot fi utilizate rapid și corect în comunicarea în timp real.
Este extrem de important să ne amintim că scopul lecțiilor de gramatică nu este de a dezvolta o înțelegere a regulilor complexe. Ceea ce caută profesorii de limbi străine la lecțiile de gramatică este să ajute cursanții să atingă o bună stăpânire a gramaticii, astfel încât să poată vorbi fluent și corect atunci când folosesc a doua limbă străină.
Cunoștințele gramaticale pentru comunicarea spontană (GKSC) pot fi definite drept cunoștințe gramaticale care pot fi accesate cu rapiditate și cu ușurință cognitivă în scopul participării la comunicare în timp real.
Două rezultate principale au fost dezvoltate prin proiect, Manualul despre TGSC și Curriculumul, acestea conținând o gamă largă de activități practice disponibile profesorilor de limbi străine și care pot contribui la dezvoltarea GKSC în moduri diferite.
În primul rând, se pune accent pe rolul cunoașterii explicite. Nu ne putem aștepta ca toți cursanții să folosească caracteristica țintă, precum frazele prepoziționale sau diateza pasivă, cu acuratețe în timpul practicii dacă nu au fost stabilite înainte cunoștințele explicite. Numai în acest fel își pot monitoriza vorbirea în timp real și își pot face corecta greșelile.
Odată ce cursanții au dezvoltat cunoștințe explicite, practica poate începe. Practica gramaticală include o varietate de activități care pot ajuta la dezvoltarea GKSC (Cunoștințe gramaticale pentru comunicarea spontană) în moduri diferite. Unele dintre acestea sunt mult mai potrivite pentru etapele incipiente ale învățării, în timp ce altele sunt mai potrivite pentru etapele ulterioare.
Distingem două tipuri de activități de practică gramaticală: activități de comunicare orientate spre cunoaștere și activități de comunicare țintă. Funcția activităților orientate către cunoștințe este aceea de a ajuta la consolidarea cunoștințelor explicite precise în pregătirea pentru practica ulterioară. Funcția activităților comunicative direcționate este de a oferi cursanților practica de care au nevoie pentru a se pregăti pentru comunicarea spontană și fluentă în mediile cotidiene. În acest fel, activitățile orientate spre cunoaștere sunt furnizate drept pregătire pentru activitățile comunicative țintă, iar acestea sunt furnizate drept pregătire pentru comunicarea în afara clasei.
Principalul rol al activităților orientate către cunoaștere, adesea reprezentate de exerciții de gramatică mecanice, repetitive, este de a ajuta cursanții în etapa inițială. Ar putea fi extrem de greu să înțelegem perfect o nouă regulă gramaticală de la început. Cunoștințele sunt încă fragile și inexacte, dar explicațiile clare și precise pot declanșa cu ușurință autocorecția. Mai mult, acest tip de activități nu ar trebui să devină excesiv de repetitive deoarece acest lucru ar putea compromite implicarea cursantului. Din acest motiv, aceste activități ar putea fi gândite și extinse pe parcursul a mai multor lecții.
Activitățile orientate către cunoaștere ar trebui să ofere, de asemenea, oportunități de feedback corectiv. Greșelile sunt foarte probabil să apară în această etapă a practicii, iar feedback-ul corectiv poate ajuta cursanții să își coreleze înțelegerea. De asemenea, este important să ne amintim că activitățile orientate spre cunoaștere nu ar trebui să implice prea multă presiune de timp, deoarece accesul la cunoștințele explicite relevante poate fi încă lent și presupune efort. Activitățile gramaticale scrise, precum și cele orale, pot transforma activitățile în unele ideale, orientate spre cunoaștere.
Odată ce cunoștințele explicite sunt exacte și solide, etapa de practică comunicativă țintă poate începe. Activitățile de comunicare țintă vor ajuta cursanții să își dezvolte capacitatea de a utiliza structurile gramaticale țintă cu rapiditate, atenție și efort minim. Termenul acoperă o serie de activități care sunt concepute pentru a fi desfășurate pe perechi sau în grupuri mici. Acestea includ dialoguri, interviuri, activități de informare și activități de împărtășire a opiniilor. Aceste activități sunt de obicei captivante și interactive. Ele ar trebui să fie bine concepute pentru a pregăti cursanții pentru o comunicare fluentă și spontană, în situații cotidiene. Aceste activități solicită destul de mult atenția la diferite niveluri, dincolo de utilizarea gramaticii (de exemplu, conținutul mesajului, vocabular, pronunție etc.).
Solicitările atenționale ale unei activități pot fi moderate de mai mulți factori. Un factor important este presiunea timpului. Pe măsură ce presiunea timpului crește, timpul disponibil pentru a accesa cunoștințele explicite relevante scade, la fel și atenția disponibilă pentru concentrarea asupra formei. Un al doilea factor important este legat de gradul de spontaneitate pe care îl cere activitatea. La grade mai mari de spontaneitate, va fi nevoie de mai multă atenție pentru a se concentra asupra conținutului mesajului și va scădea atenția disponibilă pentru concentrarea asupra formei țintă. Un alt factor important este reprezentat de focalizarea activității.
Activitățile comunicative țintă ar trebui să fie ordonate astfel încât atenția disponibilă pentru concentrarea asupra caracteristicii țintă să scadă pe parcursul practicii. Mereu trecem de la activitățile ușoare la cele complexe.
Secvențierea adecvată a activităților gramaticale, alegerea adecvată a exercițiilor, explicațiile clare și precise, cantitatea suficientă de practică controlată și feedback constructiv creează condiții perfecte pentru cursanții de limbi străine și îi ajută să devină mai buni comunicatori.
Prezentul articol se bazează pe manualul „Predarea gramaticii pentru comunicarea spontană”, care conține o imagine de ansamblu prietenoasă pentru profesori asupra cercetării privind dezvoltarea cunoștințelor gramaticale pentru comunicarea spontană și o compilație de activități și exemple care pot fi utilizate în clasă cu scopul dezvoltării acestui tip de cunoştinţe.
Link-ul către manual:
Link-ul către site-ul proiectului:
No responses yet