Pentru a ne exprima în limba maternă, folosim un fel de cunoștințe spontane. Nu ne gândim prea mult cum să spunem ceea ce gândim, doar o spunem.
Când învățăm o a doua limbă, dezvoltăm de cele mai multe ori un tip de cunoaștere foarte diferit, unul care este conștient și necesită efort mental. De exemplu, știm exact faptul că, în limba engleză, verbele la prezentul simplu se termină în -s la persoana a treia singular. Este foarte dificil să folosești acest tip de cunoștințe în timp ce vorbești, deoarece procesarea/accesarea acestor cunoștințe în timp real nu este ușoară și necesită atenție sporită în timpul comunicării. Drept urmare, putem deține cunoștințe corecte despre o a doua limbă, dar pe care să nu le putem folosi în timpul comunicării fluente.
Cei mai mulți experți în acest domeniu, cel al achiziției de L2, sunt de acord că pentru a depăși această dificultate avem nevoie de multă practică.
Conform acestui punct de vedere, practica ne ajută să folosim cunoștințele conștiente pentru a construi treptat un sistem de cunoaștere care să ne permită în cele din urmă să vorbim a doua limbă străină așa cum vorbim limba maternă: fluent, spontan și, în mare măsură, fără efort.
Practica poate include o serie de activități, de la exercițiile tradiționale, tipice unei cărți de gramatică, prin activități mai comunicative în clasă și până la conversații în afara clasei.
Toate aceste tipuri de practică sunt benefice dacă nu chiar necesare, iar eficiența lor depinde de faptul dacă folosim sau nu cunoștințele noastre conștiente. Astfel, dacă încercăm să învățăm să folosim o regulă
gramaticală, să spunem adăugând -s pentru a prezenta verbe simple la persoana a III-a singular, trebuie să încercăm să folosim această regulă corect în timpul practicii. Acest lucru va necesita un efort considerabil în etapele inițiale, dar efortul va scădea treptat și pe măsură ce continuăm să practicăm.
No responses yet